O vibrație poetică din România

O vibrație poetică din România

Postat pe 26 octombrie 2020
De Massimo Acciai Baggiani – trad. Lucia Dragotescu

Acum câteva zile a sosit un colet din București. Înăuntru am găsit patru cărți de poezie: una a prietenei Lucia Dragotescu (Poezii / Poesie), două a fiicei sale Codruța (Lipograme / Lippogrammi, și Tautograme și Lipograme) și una a poetului Aurelian Sorin Dumitrescu (Între cer și pământ / Tra Cielo e Terra), toate publicate de editura Fundației România de Mâine în acest nefericit an 2020. Toate bilingve – în română și italiană – cu excepția uneia. Traducerile în italiană sunt făcute de Lucia, o prietenă dragă și colegă scriitoare din 2007, când am cunoscut-o prin prietenul comun Paolo Filippi (a cărui amintire rămâne și în Poezii / Poesie, după cartea dedicată în mod explicit lui Poem-Poema / Iubire pierdută – Amore perduto [2]). Pe scurt, o vibrație de poezie a venit de departe pentru a lumina ziua în fața virusului Covid.
În prima carte, cea a Luciei, există o prefață a mea (în italiană și în română), la care mă refer. Lucia își declară dragostea pentru pământul său și tradițiile sale, inclusiv literare, și deschiderea către lume, spre alte culturi și limbi – în special cea italiană, pe care o iubește profund. Așa cum declară autoarea în Epilogul final, volumul își colectează producția poetică începând cu anii șaizeci ai secolului trecut, pe când frecventa liceul (am început să versific și eu la acea vârstă): un volum dedicat fiicei sale, conceput fără scopuri comerciale, dar donat de autoare celor mai mari biblioteci românești, moldovenești și italiene (eu însumi am livrat exemplarele Bibliotecii Centrale Naționale din Florența).
Din poeziile Codruței am avut plăcerea și onoarea de a publica câteva texte în Segreti di Pulcinella, împreună cu cele ale mamei Lucia. Lipogramele ei (amintiți-vă că prin „lipogramă” înțelegem un text în care este interzisă o anumită literă) au fost redate, în traducere, pur și simplu prin ștergerea literei lipsă (dar înțelegerea nu este afectată), în timp ce în original poetul a recurs la sinonime. Poeziile indică adesea pandemia pe care o trăim, cu tonuri apocaliptice. Se vorbește și despre religie, credința tradițională revine adesea. De asemenea, sunt interesante tautogramele (care, spre deosebire de lipogramă, este un text ale cărui cuvinte încep cu aceeași literă – texte netraductibile, sau foarte dificil de tradus, fără a pierde calificarea de “tautogramă”): le-am citit direct în română, o limbă pe care am început să o învăț anul trecut.
În sfârșit, câteva cuvinte și despre cartea lui Dumitrescu, autor însuși prezent în paginile electronice ale revistei „Segreti di Pulcinella” (și întotdeauna în versiunea dublă, editată de Lucia). Dumitrescu, coleg bibliotecar al Luciei Dragotescu, care s-a ocupat de îngrijirea acestei ediții ak volumulei (și autoare a prefaței), a reunit poezii noi și vechi într-un fel de „mărturisire făcută cititorului” pe teme apropiate vieții sale: dragostea, anotimpurile, istoria poporului român, rădăcinile, amintirile copilăriei, versuri care vin din inimă, precum și cele ale Luciei și Codruței: o inimă care bate pentru poezie și pentru identitatea românească.
Florența, 26 octombrie 2020

Bibliografie

Dragotescu C., Lipograme / Lipogrammi, București, Editura Fundației România de Mâine, 2020.
Dragotescu C., Tautograme și Lipograme, București, Editura Fundației România de Mâine, 2020.
Dragotescu L., Poezii / Poesie, București, Editura Fundației România de Mâine, 2020.
Dumitrescu A.S., Între cer și pământ / Tra Ciello e Terra, București, Editura Fundației România de Mâine, 2020.

Una ventata poetica dalla Romania

Di Massimo Acciai Baggiani

Qualche giorno fa un pacco è giunto da Bucarest. All’interno ho trovato quattro libri di poesia: uno dell’amica Lucia Dragotescu (Poezii / Poezie), due di sua figlia Codruţa (Lipograme / Lipogrammi e Tautograme şi Lipograme) ed uno del poeta Aurelian Sorin Dumitrescu (Între cer şi pământ / Tra cielo e terra) [1]. Tutti editi dalla casa editrice România de Mâine durante questo sfortunato 2020. Tutti bilingui – in rumeno e in italiano – con l’eccezione di uno. Le traduzioni in italiano sono tutte di Lucia, carissima amica e collega scrittrice fin dal lontano 2007, quando la conobbi tramite il comune amico Paolo Filippi (il cui ricordo aleggia anche in Poezii /Poezie, dopo il libro esplicitamente a lui dedicato Poem-Poema / Iubire pierdută – Amore perduto [2]). Insomma, una ventata di poesia è giunta da lontano a rallegrare la giornata alla faccia del Covid.

Nel primo libro, quello di Lucia, è presente una mia prefazione (in italiano e in rumeno), a cui rimando. Lucia declama l’amore per la sua terra e le sue tradizioni, anche letterarie, e la sua apertura al mondo, ad altre culture e lingue – soprattutto quella italiana, che ama profondamente. Come dichiara l’autrice nell’Epilogo finale, il volume raccoglie la sua produzione poetica a partire dagli anni Sessanta dello scorso secolo, quando frequentava il liceo (anch’io ho iniziato a quell’età a versificare): una silloge dedicata alla figlia, pensata senza scopi commerciali, ma donata dall’autrice alle più grandi biblioteche rumene, moldave e italiane (io stesso ho consegnato le copie alla Biblioteca Nazionale Centrale di Firenze).

Anche di Codruţa ho avuto il piacere e l’onore di pubblicare alcuni testi su Segreti di Pulcinella, insieme a quelli della madre Lucia. I suoi lipogrammi (ricordiamo che per “lipogramma” intendiamo un testo in cui è bandita una certa lettera) sono stati resi, in traduzione, semplicemente sopprimendo la lettera mancante (ma la comprensione non ne risente), mentre nell’originale la poetessa è ricorsa a sinonimi. Le poesie accennano spesso alla pandemia che stiamo vivendo, con toni apocalittici. Si parla anche di religione, ritorna spesso la fede tradizionale. Interessanti anche i tautogrammi (che, a differenza del lipogramma, è un testo le cui parole cominciano tutte con la stessa lettera – testi ovviamente intraducibili, o di difficilissima traduzione, senza perdere la qualifica di “tautogramma”): questi li ho letti direttamente in rumeno, lingua che ho iniziato a studiare l’anno scorso.

Per finire, qualche parola anche sul libro di Dumitrescu, autore pure lui presente nelle pagine elettroniche di Segreti di Pulcinella (e sempre nella duplice versione, curata da Lucia). Dumitrescu, collega bibliotecario di Lucia Dragotescu, curatrice di questa edizione (e autrice della prefazione), ha messo insieme poesie nuove e vecchie in una sorta di «confessione fatta al lettore» [3] su tematiche vicine alla sua vita: l’amore, le stagioni, la storia del popolo rumeno, le radici, i ricordi d’infanzia. Versi che vengono dal cuore, come anche quelli di Lucia e Codruţa: un cuore che batte per la poesia e per l’identità rumena.

Firenze, 26 ottobre 2020

Bibliografia

Dragotescu C., Lipograme / Lipogrammi, Bucarest, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2020.
Dragotescu C., Tautograme şi Lipograme, Bucarest, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2020.
Dragotescu L., Poezii /Poezie, Bucarest, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2020.
Dumitrescu A.S., Între cer şi pământ / Tra cielo e terra, Bucarest, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2020.


[1] Nel pacco c’erano anche le copie destinate alla Biblioteca Nazionale Centrale di Firenze (quindi anche Poem-Poema / Iubire pierdută – Amore perduto di Lucia Dragotescu) e una copia di Poezii / Poezie per l’amica Patrizia Beatini, autrice della mia fotografia in fondo al libro.

[2] Editura fundaţiei România de Mâine, 2018.

[3] Come scrive il poeta nella Premessa.